Libertatea bucurii

De ce vreau sa scriu despre fericire?...iata si prima intrebare care mi-a aparut in fata, cind mam asezat in fata  calculatorului cu un ceai fierbinte si cu o dorinta intensiva de a ma descatusa prin niste cuvinte.Desi putin,poate chiar foarte putin exprima cuvintele din descatusarea mea,dar totul se desprinde de mine intratit incit eu permit acest lucru.M-a impresionat faptul,caci eu despre fericire foarte rar am scris.Nu din motivul ca nu am avut-o(ar fi stupid sa creada cineva asa) ci din simplu motiv ca fericirea e ceva aparte,care odata traind-o nu am dorinta sa o scriu.Se zice ca cind scrii doresti sa scoti din tine ceva,sa lesi sa evadeze o parte din tine,ma gindesc ca aceasta e si cauza.Nu doresc sa scriu despre fericire de teama ca ea sa nu se rasfringa de cuvinte,poate imi manifest un fel de egoism daca as zice ca vreau sa o pastrez pentru mine.Iar altor ginduri le permit evadarea…imi permit sa le pierd,desi stiu ca daca vor fi importante reflexul conditionat le v-a intipari in minte.

Am fugit putin de la subiect ,caci se cerea o explicatie.

Deci intrebarea  a persistat pret de citeva secunde ,pina am depistat ca de fapt este vorba de o fericire in spatele careia se ascunde cu totul altceva si in acel moment totul a devenit lucid: 

Exista bucurii intentionate,acestea sunt cele mai durerooase.Atunci cind dupa multa durere,poti da lovitura .Lovitura care este o bariera ,care odata ce ai putut sa o treci devii liber,dar e o libertate care nu ai dorit-o din suflet ci ratiunea a decis pentru tine.Impulsul de energie ce  te scaneaza devine brusc un tot intreg cu tine .Apoi se desprinde caci ai un organism prea slab pentru a-i satisface conditiile.

Exista bucurii lecuitoare.Ele sunt ca un medicament dupa care sufletul tau tinjeste.Inchipuiti-va un desen in creion ,si sa presupunem ca desenul intruchipeaza o durere din trecut,o taina ,o dorinta ce asa si nu s-a mai realizat,iar bucuria devine o radiera.Fara ca tu sa controlezi procesul ea sterge incet..putin cite putin..iar apoi incepe a varsa in universul pozei game vii.

Exista bucurii razbunatoare.As putea zice cea mai falsificata.Sa zimbesti numai pentru a face pe cineva sa te invidieze.Placerea momentului are ceva aparte ,dar cu cit mai mult te falsifici cu atit apozitia dintre tine si ochii tai ,care exprima adevaratele simturi ,devine mai evidenta.

Exista bucurii simple.Cind din lucruri mici poti extrage bucurii mari,cind ochii tai privesc prin ochelarii optimistului,cind ratiunea ta se supune trebuintei sufletesti.

Exista bucurii adevarate.Ochii sclipesc ,iar fiece celula a organismului tau iti sopteste dragoste ,inima emana un val de o energie extraordinara,iar tu nai timp pentru nimic,caci ratiunea ta e prea ocupata, pentru a mai oferi macar o secunda pentru alte ginduri.Aceste bucurii le putem gasi in bratele iubite,in multumirea unei persoane si in noi insine.

As putea sa continui categoriile inca pret de citeva foi ,dar nu trebuie.Fiecare stie prea bine ce e in sufletul lui,ce rani si ce bucurii are.Fiecare stie ce e binele si raul,dar alegerea e dupa el.Fiecare stie ce e iubirea si dezamagirea,frumosul si uritul ,credinta si singuratatea,dar fiecare e cu putinta de a isi alege caile.

ps.imi place sa vad bucuria din tine,din bratele tale

autor:Anisoara Turcanu