Fiecare zi își are splendoarea sa,nerepetîndu-se absolut nici un eveniment în totalmente.Și fiece acțiune nu poate fi întîmplătoare.Ea numaidecît își va avea reflectarea în altă acțiune ,sau chiar poate fi pricipala cauză pentru generalizarea acesteia.Fiecare zi are rolul său ,amprenta sa și urmarea ce se face simțită atunci ori pe urmă.
Sînt zile de la care te aștepți așa de multe,care promit a fi atît de extraordinare.Te aștepți că lînga tine vor fi anumite persoane,care se vor dedica într-o anumită măsură,de la care aștepți o plasare în prim plan a emoțiilor tale.Și eșecurile formate de neîmplinirea lor duc la dezamăgiri și iată că aceste dezamagiri te distrug,îți macina intensiv zimbetul.Teoretic suntem de vina numai și iarăși numai noi, căci nimeni nu ne-a impus să construim din acea zi o adevărată capodoperă.Impunem acelei zile atîtea visuri și speranțe că să calculam rațional ,apoi nici nu e posibil să reușești atitea acțiuni,nici chiar prin rezerve.Și prin construcții zilnice ajunge și momentul cînd alarma îți dă de știre ca a venit dimineața acelui început glorios,pentru a aduce în realitate o zi din visele tale.Și iată că te bazezi pe fiece secundă că întocmai ea relifiază momentul potrivit pentru o minune...și minunele merg șir ,și visele devin realitate,și emoțiile te sufoca,dar fericirea niciodată nu e veșnică ,deci încep a apărea și acele mici dezamagiri.Și cel mai dureros e că uneori credeai că anume unele acțiuni vor fi punctele forte din acea zi și volea anume ele merg întocmai împotriva poziției tale.Îmi plac aceste zile prin efortele depuse în pofida eșecurilor și manifestarea proprietății de a deschide inima pozitivul...de a transforma ziua în una ideala,deși diferită de perfecțiunea din vise.
Sînt zile de care te temi,de care chiar poate că fugi și nu din motivul ca nu știi ce se va întîmpla,ci de frica să nu decurgă oribil.Pe conturul lor nu ai plasat nici o lumînare a speranței,absolut nimic,lasînd-o nudă în imaginația ta.Apoi te trezești cu ziua în față,și unicul gînd este ca totul să fie bine,pur și simplu încercînd să eviți mai tot ce te-ar putea descuraja.Și ceasul tau deja ți-a resemnat unele clipe din noua zi și o clipa,ahh!! O singură clipă schimba apariția zilei total,cînd în fața realizezi că ți s-au oferit pe tava citeva milioane de bucurii,de vise împlinite și sufletul începe a sări pin la planul celestru de fericire,în ochi pîlpîie dragostea clipei.Și întocmai așa toată ziua este înfrumuțesată de miracol.Îmi plac așa zile prin împlinirea și mulțumirea ce o aduce sufletul,imi plac pur și simplu pentru că sunt unice și pentru că le revăd de atătea ori ca un film preferat.
De zilele triste poți să descrii în mai multe rînduri din simplu motiv că cînd ești fericit atunci ești fericit și nu ai nevoie de cuvinte pentru a arăta aceasta.
ps.ador zilele acestea pentru opozitia consecutivă afișată, prin care am depistat cum se apreciază pe fonul unei iluzii destrămate adevărata fericire
autor:Anișoara Țurcanu
Sînt zile de la care te aștepți așa de multe,care promit a fi atît de extraordinare.Te aștepți că lînga tine vor fi anumite persoane,care se vor dedica într-o anumită măsură,de la care aștepți o plasare în prim plan a emoțiilor tale.Și eșecurile formate de neîmplinirea lor duc la dezamăgiri și iată că aceste dezamagiri te distrug,îți macina intensiv zimbetul.Teoretic suntem de vina numai și iarăși numai noi, căci nimeni nu ne-a impus să construim din acea zi o adevărată capodoperă.Impunem acelei zile atîtea visuri și speranțe că să calculam rațional ,apoi nici nu e posibil să reușești atitea acțiuni,nici chiar prin rezerve.Și prin construcții zilnice ajunge și momentul cînd alarma îți dă de știre ca a venit dimineața acelui început glorios,pentru a aduce în realitate o zi din visele tale.Și iată că te bazezi pe fiece secundă că întocmai ea relifiază momentul potrivit pentru o minune...și minunele merg șir ,și visele devin realitate,și emoțiile te sufoca,dar fericirea niciodată nu e veșnică ,deci încep a apărea și acele mici dezamagiri.Și cel mai dureros e că uneori credeai că anume unele acțiuni vor fi punctele forte din acea zi și volea anume ele merg întocmai împotriva poziției tale.Îmi plac aceste zile prin efortele depuse în pofida eșecurilor și manifestarea proprietății de a deschide inima pozitivul...de a transforma ziua în una ideala,deși diferită de perfecțiunea din vise.
Sînt zile de care te temi,de care chiar poate că fugi și nu din motivul ca nu știi ce se va întîmpla,ci de frica să nu decurgă oribil.Pe conturul lor nu ai plasat nici o lumînare a speranței,absolut nimic,lasînd-o nudă în imaginația ta.Apoi te trezești cu ziua în față,și unicul gînd este ca totul să fie bine,pur și simplu încercînd să eviți mai tot ce te-ar putea descuraja.Și ceasul tau deja ți-a resemnat unele clipe din noua zi și o clipa,ahh!! O singură clipă schimba apariția zilei total,cînd în fața realizezi că ți s-au oferit pe tava citeva milioane de bucurii,de vise împlinite și sufletul începe a sări pin la planul celestru de fericire,în ochi pîlpîie dragostea clipei.Și întocmai așa toată ziua este înfrumuțesată de miracol.Îmi plac așa zile prin împlinirea și mulțumirea ce o aduce sufletul,imi plac pur și simplu pentru că sunt unice și pentru că le revăd de atătea ori ca un film preferat.
De zilele triste poți să descrii în mai multe rînduri din simplu motiv că cînd ești fericit atunci ești fericit și nu ai nevoie de cuvinte pentru a arăta aceasta.
ps.ador zilele acestea pentru opozitia consecutivă afișată, prin care am depistat cum se apreciază pe fonul unei iluzii destrămate adevărata fericire
autor:Anișoara Țurcanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu