conturata de curaj

Fiecare persoane este conturata de propriile calitati.Care le foloseste ca punct forte ,care nici nu stie ca le poseda.Le descoperim sub diferite unghiuri si situatii.Spre exemplu dezamagirile,unii folosesc dezamagirile ca o critica constructiva.Sau as putea sa spun despre priviri : cit de putini pot descoperi toate raspunsurile in priviri si cit de multi doar cred ca pot.Dar aici nu putem exclude faptul ca si multi stiu cum se pot folosi de priviri,jucindu-le in interesul lor.
Deci ,in fine,eu am intrebari de la care provin si aceste idei…Ai curaj? Ai curaju de a privi inainte indiferent de situatie?Ai curajul de a fi mai presus decit stii ca ti se impune?Ai curaj sa mergi peste sentimente?Ai curajul de a privi durerii in fata,cu zimbet?sau sa zicem asa de a privi in fata lista de intrebari care te macina si ,desi nu stii nici un raspuns,lovesti de parca ai fi sigur in biruinta ta?Mi-am pus si eu aceste intrebari si sa fiu cinstita an ramas socata de raspunsurile ce mi le-am oferit,si inca punind pe tava exemple concrete.Dar poate oare face aceasta fiece persoana?
Curajul…parca insasi cuvintul ofera impuls.Sintem diferiti,deci fiecare interpreteaza acest lexem dupa el.As putea sa spun cum il interpretez eu.Curajul pentru mine e ,sa zicem asa mai simplificat,viitoru.Nu preamaresc absolut nimic.Imi place sa am curajul sa trec peste fricile ce le posed,imi place sa fiu curajoasa cind toti se asteapta ca voi ceda,imi place sa interpretez curajul ca un punct forte ,desi au fost cazuri cind slabiciunea i-a fost destinatia.Si desigur ca imi place ca acest sentiment domina o oarecare alta categorie de sentimente,si necatind ca e apogeu,cedeaza si el uneori.Mi-ar fi interesant sa stiu cum ceilalti interpreteaza curajul…
In viata,cel mai greu nu e alegerea,ci cum ai sa traiesti pe urma cu alegerea facuta(not my words).Asa ca desi eu am adus doar lauri curajului aceasta nu inseamna ca el nu poate fi greseala.Imi sunt interesante reactiile persoanelor ,care risca pentru fericire.Si anume reactia cind afla ca rescind au pierdut,traiesc cu riscul alinindu-se cu fericirea clipei petrecute sau regreta ca au riscat?

Ps.as prefera sa aud raspunsul la intrebarile oferite,si nu uitati ca fericirea e focusata pe momente si nici intr-un caz pe toata viata.

autor:Anisoara Turcanu

Așteptarea și realitatea

Fiecare zi își are splendoarea sa,nerepetîndu-se absolut nici un eveniment în totalmente.Și fiece acțiune nu poate fi întîmplătoare.Ea numaidecît își va avea reflectarea în altă acțiune ,sau chiar poate fi pricipala cauză pentru generalizarea acesteia.Fiecare zi are rolul său ,amprenta sa și urmarea ce se face simțită atunci ori pe urmă.
Sînt zile de la care te aștepți așa de multe,care promit a fi atît de extraordinare.Te aștepți că lînga tine vor fi anumite persoane,care se vor dedica într-o anumită măsură,de la care aștepți o plasare în prim plan a emoțiilor tale.Și eșecurile formate de neîmplinirea lor duc la dezamăgiri și iată că aceste dezamagiri te distrug,îți macina intensiv zimbetul.Teoretic suntem de vina numai și iarăși numai noi, căci nimeni nu ne-a impus să construim din acea zi o adevărată capodoperă.Impunem acelei zile atîtea visuri și speranțe că să calculam rațional ,apoi nici nu e posibil să reușești atitea acțiuni,nici chiar prin rezerve.Și prin construcții zilnice ajunge și momentul cînd alarma îți dă de știre ca a venit dimineața acelui început glorios,pentru a aduce în realitate o zi din visele tale.Și iată că te bazezi pe fiece secundă că întocmai ea relifiază momentul  potrivit pentru o minune...și minunele merg șir ,și visele devin realitate,și emoțiile te sufoca,dar fericirea niciodată nu e veșnică ,deci încep a apărea și acele mici dezamagiri.Și cel mai dureros e că uneori credeai că anume unele acțiuni vor fi punctele forte din acea zi și volea anume ele merg întocmai împotriva poziției tale.Îmi plac aceste zile prin efortele depuse în pofida eșecurilor și manifestarea proprietății de a deschide inima pozitivul...de a transforma ziua în una ideala,deși diferită de perfecțiunea din vise.
Sînt zile de care te temi,de care chiar poate că fugi și nu din motivul ca nu știi ce se va întîmpla,ci de frica să nu decurgă oribil.Pe conturul lor nu ai plasat nici o lumînare a speranței,absolut nimic,lasînd-o nudă în imaginația ta.Apoi te trezești cu ziua în față,și unicul gînd este ca totul să fie bine,pur și simplu încercînd să eviți mai tot ce te-ar putea descuraja.Și ceasul tau deja ți-a resemnat unele clipe din noua zi și o clipa,ahh!! O singură clipă schimba apariția zilei total,cînd în fața realizezi că ți s-au oferit pe tava citeva milioane de bucurii,de vise împlinite și sufletul începe a sări pin la planul celestru de fericire,în ochi pîlpîie dragostea clipei.Și întocmai așa toată ziua este înfrumuțesată de miracol.Îmi plac așa zile prin împlinirea și mulțumirea ce o aduce sufletul,imi plac pur și simplu pentru că sunt unice și pentru că le revăd de atătea ori ca un film preferat.
De zilele triste poți să descrii în mai multe rînduri din simplu motiv că cînd ești fericit atunci ești fericit și nu ai nevoie de cuvinte pentru a arăta aceasta.

ps.ador zilele acestea pentru opozitia consecutivă afișată, prin care am depistat cum se apreciază pe fonul unei iluzii destrămate adevărata fericire
autor:Anișoara Țurcanu

Eu știu...te-ai recunoscut

Nu aș putea să-mi piermit să spun că am cunoscut foarte multe persoane în viața mea ,la fel cum și-ar piermite o persoană în vîrsta ,căci am doar 19 ani.Dar știu că am cunoscut îndeajuns ca să pot afirma o clasificare a acestora.Care au fost în viața mea personaje episodice,lăsînd o amprentă plăcută ori nu.Care în ipostaza de prieteni îndepărtați ,care ca buni prieni sau chiar foarte buni ,dar care pur si simplu cunoscuți.Care persoane importante sufletului,care indiferente.Dar fiecare a lăsat ,lasă și vor lăsa impresii plăcute sau detestări,care singurătăți,care măști că deja nu se văd în spatele muntelui format de ele.

Și aș putea ferm spune că odată ce te cunosc poți liber să te cauți în lista de mai jos ,deci am cunoscut:

*persoane uimitoare-a trebuit să ascult jumate de cîntec ca să pot primi inspiratia pentru a descrie această categorie.Aici sunt persoane ce m-au impresionat prin calități,prin suflet.De cîte ori mam convins că exterioru nici pe departe nu poate spune despre lumea lăuntrică.Cele mai vesele persoane,indiferente,puternice pot avea de fapt cel mai sensibil și frumos suflet.

ps.îmi place să petrec timpul cu așa tip de oameni.

 *persoane ,,umbra” –mereu îmi pare rău că cred așa persoane,care doresc așa de multe,însă nu fac nimic absolut pentru a-și atinge scopurile,aici se mai includ și persoanele care promit atît de multe,însă nu oferă nimic
ps.mai devreme sau mai tîrziu devine imposibilă hrănirea doar cu promisiuni,și apar mici dezamăgiri.

*persoane iubite-sunt persoane care necătînd la faptul ca am atîtea părți negative ,mă iubesc,mă iubesc poate chiar și pentru ele.Mă iubesc caci au putut să-mi pătrundă lumea,de unde s-a emanat o căldură pentru ei.
ps.dragostea voastră mă face puternică,îmi face universul mai frumos,mai plin de viață

*persoane false-mă detestă însăși ideia că trebuie să scriu despre ele,dar nam ce face am întilnit și așa.Se joacă cu aparența lor,chiar m-aș teme că într-o zi o să se piardă fața prin măști.Și din păcate nu sunteți deloc niște actori extraordinari,așaca esecurile vă dau de gol sentimentele.
ps.mi-ar fi interesant să-mi răspundeți la așa întrebare: chiar nu vă este dor să fiți voi înșine?

*persoane  liubibile-am întilnit puține persoane din această categorie,în schimb mi-au adus o multumire prin atitudinea lor față de mine,prin ajutor,prin vorbe,prin priviri.Datorită lor mai pîlpîie în rațiunea mea  ideia despre oamenii cu suflet mare,despre oamenii care te ajută fără nici un motiv,fără a aștepta ceva în schimb.
ps.pentru voi mereu am păstrat un zîmbet adevărat cu mii de mulțumiri în el.

*persoane reci-sunt acele persoane ce se prefac a fi sincere,pot să îți privească ochii spunîndu-ți ceva(nu contează ce cuvinte,pot fi frumoase sau urîte,de iubire sau ură,de admirație sau detest))dar în spate demult construesc alte palate.
ps.sper că știți regula bumerangului...

Fiecare persoana ,nu contează din ce categorie,a adus însufletul meu fericire,durere,gînduri,dezamagiri, admirație ,iubire  și pentru fiecare este loc în lumea mea,desigur deja în ipostaze diferite.Nu am enumerat poate chiar toate categoriile,însă am evidențiat ramurile superioare,subramurile le știți si singuri.Poate că așa am dorit ca să vă spun ce reprezentați pentru mine.

Ps.În decursul întregii scrieri,la fiecare categorie îmi treceau toate persoanele ce se includ .Și culmea,au fost persoane care s-au repetat aparența în mai multe categorii.
autor:Anișoara Țurcanu

Libertatea bucurii

De ce vreau sa scriu despre fericire?...iata si prima intrebare care mi-a aparut in fata, cind mam asezat in fata  calculatorului cu un ceai fierbinte si cu o dorinta intensiva de a ma descatusa prin niste cuvinte.Desi putin,poate chiar foarte putin exprima cuvintele din descatusarea mea,dar totul se desprinde de mine intratit incit eu permit acest lucru.M-a impresionat faptul,caci eu despre fericire foarte rar am scris.Nu din motivul ca nu am avut-o(ar fi stupid sa creada cineva asa) ci din simplu motiv ca fericirea e ceva aparte,care odata traind-o nu am dorinta sa o scriu.Se zice ca cind scrii doresti sa scoti din tine ceva,sa lesi sa evadeze o parte din tine,ma gindesc ca aceasta e si cauza.Nu doresc sa scriu despre fericire de teama ca ea sa nu se rasfringa de cuvinte,poate imi manifest un fel de egoism daca as zice ca vreau sa o pastrez pentru mine.Iar altor ginduri le permit evadarea…imi permit sa le pierd,desi stiu ca daca vor fi importante reflexul conditionat le v-a intipari in minte.

Am fugit putin de la subiect ,caci se cerea o explicatie.

Deci intrebarea  a persistat pret de citeva secunde ,pina am depistat ca de fapt este vorba de o fericire in spatele careia se ascunde cu totul altceva si in acel moment totul a devenit lucid: 

Exista bucurii intentionate,acestea sunt cele mai durerooase.Atunci cind dupa multa durere,poti da lovitura .Lovitura care este o bariera ,care odata ce ai putut sa o treci devii liber,dar e o libertate care nu ai dorit-o din suflet ci ratiunea a decis pentru tine.Impulsul de energie ce  te scaneaza devine brusc un tot intreg cu tine .Apoi se desprinde caci ai un organism prea slab pentru a-i satisface conditiile.

Exista bucurii lecuitoare.Ele sunt ca un medicament dupa care sufletul tau tinjeste.Inchipuiti-va un desen in creion ,si sa presupunem ca desenul intruchipeaza o durere din trecut,o taina ,o dorinta ce asa si nu s-a mai realizat,iar bucuria devine o radiera.Fara ca tu sa controlezi procesul ea sterge incet..putin cite putin..iar apoi incepe a varsa in universul pozei game vii.

Exista bucurii razbunatoare.As putea zice cea mai falsificata.Sa zimbesti numai pentru a face pe cineva sa te invidieze.Placerea momentului are ceva aparte ,dar cu cit mai mult te falsifici cu atit apozitia dintre tine si ochii tai ,care exprima adevaratele simturi ,devine mai evidenta.

Exista bucurii simple.Cind din lucruri mici poti extrage bucurii mari,cind ochii tai privesc prin ochelarii optimistului,cind ratiunea ta se supune trebuintei sufletesti.

Exista bucurii adevarate.Ochii sclipesc ,iar fiece celula a organismului tau iti sopteste dragoste ,inima emana un val de o energie extraordinara,iar tu nai timp pentru nimic,caci ratiunea ta e prea ocupata, pentru a mai oferi macar o secunda pentru alte ginduri.Aceste bucurii le putem gasi in bratele iubite,in multumirea unei persoane si in noi insine.

As putea sa continui categoriile inca pret de citeva foi ,dar nu trebuie.Fiecare stie prea bine ce e in sufletul lui,ce rani si ce bucurii are.Fiecare stie ce e binele si raul,dar alegerea e dupa el.Fiecare stie ce e iubirea si dezamagirea,frumosul si uritul ,credinta si singuratatea,dar fiecare e cu putinta de a isi alege caile.

ps.imi place sa vad bucuria din tine,din bratele tale

autor:Anisoara Turcanu

Sacrificiile

Am observat că cu cît mai multe ai de spus ,cu atît mai puține cuvinte ai în tine.
Am observat că cu cît mai tare te îndrăgostești cu atît mai tare te temi să nu pierzi persoana dragă.
Am observat că orgoliu distruge speranțe,impresii și sinceritate.
Am observat că așteptările duc la dezamagire.
Am observat că în fiece zi te poți îndragosti în una și aceiași persoana.
Am observat că ai nevoie ca de aer de unele amintiri.
Am observat că frica de unele consecințe te face să zîmbești fals sau să ascunzi în tine mii de idei si cuvinte.
Am observat că cu cît mai fericită ești,cu atît mai iubită și invidiată devii.
Am observat că chiar și sinceritatea a devenit mască pe fața unor persoane.
Am observat că pot trece zile,luni,ani iar unele cîntece încă să poarte parfumul unor clipe.
Am observat că odată ce nu-ți împărtășești ideile, cu timpul te acomodezi cu această stare și devii închisă.
Am observat  că toți vorbesc de indignarea ce li-o aduc trădarea și nesinceritatea și totuși merg și ei pe același drum.
Am observat că în pofida glasului inimii poți ferm să acționezi așa cum iți sugerează rațiunea.
Am observat că cu timpul sufletul obosește să tacă și într-un final se izolează.
Am observat că și cei mai puternici oameni au un suflet extraordinal.
Am observat că poți să vezi fericirea și în cele mai mici  și simple lucruri.
Am observat că viața nu se oprește niciodată ,chiar și pentru cea mai mare durere.
Am observat că trebuie să depui dragoste în orice acțiune dacă dorești ca consecințele să fie plăcute.
Am observat că indiferent de ce se întimplă ,iubesc viața ,iubesc să am incredere în oameni,iubesc să fiu sinceră cu oamenii ce merită,iubesc să admir frumusețea.


ps.am observat că unele clipe merită tot riscul și sacrificiile înfăptuite.
autor:Anișoara Țurcanu

Muzica

                              http://www.youtube.com/watch?v=VvGYYg40Ijw


    Muzica e o divinitate ce ne face să credem orbește în ea.Îi dedicam trăiri,sentimente și nu în ultimul rind pe noi înșine.În ea ascundem vise cu o conturație perfectă.Pentru fiecare din noi ea își are secretele și menirea sa,depinde deja de interpretarea fiecăruia.
   Orice clipă fie ea de fericire sau nu,dacă muzica a fost prezentă ,ea inhibă întreg moment ... și pot să treacă ani de zile iar cîntecul să poarte încă parfumul acelui moment.

ps.ce frumoasă e muzica ,dar în ce dezastru se transforma ea sub influenta modernismului.



autor: Anisoara Turcanu

Oglinda spre suflet

Sint momente cind nu mai stii ce sa faci  ,cind ideie nu ai cum sa vorbesti ca sa fii auzit.Anume in aceste momente cedezi ,cedezi pentru ca pui  sentimentele mai presus ca unele privilegii.Uneori sentimentele ne duc pe noi in eroare .Si pentru tot desigur ca e vina noastra ,caci nimeni nu ne-a impus sa ne cedam cu trup si suflet lor,poate chiar ca am fost avertizati de consecinte.Cea mai frumoasa metoda ,cea mai sincera pentru o intelegere intre doua persoane este sa comunici cu sufletul.Sa ai mereu o usa tainica spre lumea ta ,iar cheia sa o pui in miinele destinarului.Cel mai important moment este ca mereu credem ca cheia e unica,ca dublicat nu are si intr-un final ne dedicam.Nimeni nu este ideal anume aces fapt face ca vorba mea sa fie valabila.Cheia va fi pierduta prin fapte ,prin vorbe ,prin taceri si atunci…poftim, apare mareata sa de inima care iti pune la dispozitie inca mii de dublicate doar ca sa ii oferi persoanei sa fie in sufletul tau ,caci a devenit o parte din el,continindu-se deja in fiece celula.Ti le ofera pentru ca in ciuda acestor mici istorioare si in spatele lor traieste increderea si dorul.Si toate in numele dragostei…Ahh!!!Cite  mai schimba si ea  ,cit de frumosi ne face si cit  de fericiti.Iar greutatile fac impacarea mai dulce testind rabdarea si statornicia iubirii.

ps.Iubiti…caci nu exista nici un sentiment mai frumos si mai dulce ca acesta

                                                      autor:Anisoara Turcanu